30 September 2007

Sa ne bucuram ca traim in Romania zilelor noastre

Ieri am vazut 4 luni 3 saptamani si 2 zile al lui Cristian Mungiu. Superb! Arta cinematografica adevarata. Premiul de la Cannes este putin pentru ce este acest film.

Un film european facut cu multa maiestrie, jucat excelent, o poveste simpla si in acelasi timp zguduitoare. Filmul nu are nici un fel de efecte speciale, nu are o poveste romantzata. Este doar o zi de dimineata pana seara, cateva ore din viata unor tineri condamnati sa traiasca in Romania comunista.

In film nu apare nici o scena violenta sau dura. Toata duritatea filmului fiind indusa spectatorilor prin modul in care joaca actorii si prin maiestria regizorului.

4 luni 3 saptamani si 2 zile este un super exemplu de cum poti face un film extraordinar fara superstaruri (ca actori) fara decoruri sofisticate, fara efecte speciale si fara o poveste iesita din tipare.

Am remarcat (cu ochiul meu de necunoscator) filmarile cu o singura camera fixa, parca spectatorul ar fi unul din personajele filmului implicat in actiune. Am mai remarcat grija fata de detalii in tot ceea ce inseamna decoruri. Clasicul neon care palpaie, papusa calusar in cutie de plastic transparent, coada la alimentara, husele de scaune dintr-o Dacie, musamaua de le masa din camin etc. Am remarcat o scapare intr-un decor - intr-una din scene, in fundal apar un Opel si un Matiz, dar este total neimportant.

Am aflat din film ca in Romania anului 1987 un pachet de Kent costa 80 de lei la Bisnitzari, iar un salariu de absolvent de facultate era undeva in jur de 2500 - 3000 de lei...

Mergeti sa vedeti acest film ... macar din snobism pentru ca merita.

PS. Daca aveti mai putin de 30 de ani mergeti la film pentru a va intelege parintii mai bine. Mergeti la acest film pentru a intelege de ce putem fi fericiti in Romania anului 2007.

BRAVO MUNGIU, BRAVO Actorilor, BRAVO celor care au sustinut filmul.

No comments: